SOCIABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi sociabil; comunicativitate. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. sociabilité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SOCIABILITÁTE f. Caracter sociabil. /<fr. sociabilité
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SOCIABILITÁTE s.f. Însușire, capacitate a oamenilor de a trăi în societate. ♦ Însușirea, caracterul omului de a fi sociabil. ♦ (Biol.) Dispersarea indivizilor aceleiași specii într-o grupare vegetală. [Pron. -ci-a-. / cf. fr. sociabilité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SOCIABILITÁTE s. f. 1. însușire, capacitate a oamenilor de a trăi în societate. ◊ comunicativitate. 2. (biol.) mod de grupare a indivizilor unei specii vegetale în cadrul unui habitat. (< fr. sociabilité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SOCIABILITÁTE s. comunicativitate, expansivitate, volubilitate. (~ unei persoane.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Sociabilitate ≠ gregaritate
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
sociabilitáte s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. sociabilității
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink