SOCOTÍNȚĂ, socotințe, s. f. (Înv. și pop.) 1. Punct de vedere, opinie, părere. ♦ Idee, gând. 2. Considerație, stimă, prețuire. 3. Judecată sănătoasă, chibzuială, cumpăt, măsură. 4. Minte, rațiune. 5. Hotărâre. Voință. – Socoti + suf. -ință.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SOCOTÍNȚĂ s. v. chibzuială.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SOCOTÍNȚĂ s. v. apreciere, atenție, băgare de seamă, calcul, cinste, cinstire, cir-cumspecție, considerație, gând, grijă, idee, intenție, judecată, luare-aminte, minte, numărare, numărat, numără-toare, onoare, opinie, părere, plan, pre-cauție, prețuire, prevedere, proiect, prudență, punct de vedere, raționa-ment, rațiune, respect, socoteală, stimă, trecere, vază.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
socotínță s. f., g.-d. art. socotínței; pl. socotínțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SOCOTÍNȚĂ ~e f. înv. pop. 1) Opinie a unei persoane despre cineva sau ceva; judecată; părere. 2) Cumpănire atentă a lucrurilor; judecată dreaptă. 3) Facultate a omului de a gândi și de a înțelege sensul și relațiile dintre fenomene; intelect; rațiune. /a socoti + ~ință
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink