Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SOFISTICÁRE, sofisticări, s. f. Acțiunea de a sofistica și rezultatul ei; rafinament căutat, artificial, prețios. – V. sofistica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SOFISTICÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a sofistica și rezultatul ei. [< sofistica].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
sofisticáre s. f., g.-d. art. sofisticării; pl. sofisticări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SOFISTICÁ, sofistichez, vb. I. Tranz. 1. A folosi în mod conștient raționamente false, care denaturează adevărul. 2. A da un caracter căutat, artificial, complicat sau prețios. – Din fr. sophistiquer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SOFISTICÁ ~chéz tranz. A da un caracter artificial; a complica (inutil) ceva. /<fr. sophistiquer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SOFISTICÁ vb. I. tr. 1. A face sofisme; a falsifica, a complica. 2. (Liv.) A arăta mult rafinament; a se purta nenatural. [Cf. fr. sophistiquer, it. sofisticare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SOFISTICÁ vb. tr. 1. a face sofisme; a falsifica, a complica. 2. a arăta mult rafinament; a se purta nenatural. (< fr. sophistiquer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
sofisticá vb., ind. prez. 1 sg. sofistichéz, 3 sg. și pl. sofisticheáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink