Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
SOI1, soaie, s. n. (Rar) Strat de murdărie depus pe obiecte; slin. – Et. nec. Cf. zoaie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SOI3, soiuri, s. n. Grup de plante sau de animale care aparțin aceleași specii ori varietăți, cu anumite însușiri morfologice sau fiziologice ereditare comune; plantă sau animal care aparține unui asemenea grup. ◊ Loc. adj. De soi = de bună calitate, ales. ♦ (Fam.) Varietate, gen, fel, categorie de oameni sau de obiecte. – Din tc. soy.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SOÍ2, soiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) murdări, a (se) umple cu soi1. – Din soi1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SOI s. 1. v. specie. 2. v. rasă. 3. v. categorie. 4. v. tip. 5. v. teapă. 6. v. fel. 7. fel, gen, mod. (Are un ~ de timiditate nejustificată.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SOI s. v. neam, rasă, seminție, spiță, viță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
soi2 s.n. (reg.) lingură mare pentru urdă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
sói (-iuri), s. n.1. Rasă, castă. – 2. Speță, tip, generație. – 3. Clasă, specie, gen. – 4. Caracter, model, natură. – Mr. so(i)e, megl. soi. Tc. soy (Șeineanu, II, 325; Lokotsch 1923; Ronzevalle 113), cf. ngr. σόï, alb., bg. soi.Der. soi, vb. (a încrucișa, a îmbunătăți rasa); soios, adj. (de rasă bună).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
soi (strat de murdărie) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
soi (specie, fel) s. n., pl. sóiuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
soí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. soiésc, imperf. 3 sg. soiá; conj. prez. 3 sg. și pl. soiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SOI sóiuri n. 1) Totalitate a organismelor (vegetale sau animale) cu anumite trăsături ereditare comune; specie. ◊ De ~ de calitate superioară; ales; deosebit. 2) fam. Grup de ființe sau de obiecte ce se caracterizează printr-o anumită însușire; specie; gen; fel; categorie. /<turc. soy
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
soáie s.f. pl. (înv. și reg.) murdărie de grăsime.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink


Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)