SOLARI- elem. „radiație solară”. (< fr. solari-, cf. lat. solaris)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SOLÁR, -Ă, solari, -e, adj. Care aparține Soarelui, emis de Soare, privitor la Soare; care este în raport cu Soarele. ♦ An solar = interval de timp în care se efectuează o revoluție completă a Pământului în jurul Soarelui. – Din fr. solaire, lat. solaris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SOLÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de Soare; propriu Soarelui. Energie ~ă. Sistem ~. ◊ An ~ interval de timp (365 de zile) cât durează perioada de revoluție a Pământului în jurul Soarelui. /<fr. solaire, lat. solaris
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SOLÁR, -Ă adj. Referitor la Soare, al Soarelui. ◊ Sistem solar = ansamblul planetelor și al sateliților lor care gravitează în jurul Soarelui. [Cf. fr. solaire, lat. solaris < sol – soare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SOLÁR, -Ă adj. 1. referitor la Soare, care utilizează energia Soarelui. ♦ sistem ~ = ansamblul planetelor și al sateliților lor care gravitează în jurul Soarelui. 2. (fig.) surâzător, luminos, deschis; optimist. (< fr. solaire, lat. solaris)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CADRAN SOLÁR s. v. ceas solar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MICROSCOP SOLÁR s. v. telescop.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SOLÁR adj. v. planetar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SOLÁR adj. v. astral, sideral.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
solár, solári, s.m. (înv. și reg.) negustor de sare.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
solár (-ri), s. m. (Înv.) Sărar, vînzător de sare. Sl. solarĭ (Tiktin). – Der. solăriță, s. f. (bir pe sare), sec. XVII, înv.; solăriță, s. f. (Banat, solniță).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
solár adj. m., pl. solári; f. sg. soláră, pl. soláre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink