SÓLDIU, soldii, s. m. Monedă italienească veche, de valoare redusă, care a circulat în trecut și în țările române; p. gener. monedă de mică valoare. – Din it. soldo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
sóldiu s. m. [-diu pron. -diu], art. sóldiul; pl. sóldii, art. sóldiii (sil. -di-ii)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘOLDÍU, -ÍE, șoldii, adj. (Pop.) Șoldit. – Șold + suf. -iu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘOLDÍU adj. v. aplecat, înclinat, lăsat, plecat, povârnit, prăvălit, strâmb, șchiopătat, șoldit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șoldíu adj. m., f. șoldíe; pl. m. și f. șoldíi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink