SOLÍD1, solizi, s. m. Monedă de aur care a circulat în Imperiul roman și în cel bizantin. – Din lat. solidus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SOLÍD2, -Ă, solizi, -de, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Corp) care posedă capacitatea de a-și menține forma și dimensiunile, de a se opune forțelor deformatoare, având o structură compactă și o mare coeziune; p. ext. (corp) dur, tare, rigid, rezistent. 2. Adj. Care este astfel făcut încât rezistă mult timp; rezistent, trainic, durabil. 3. Adj. Mare (ca dimensiuni și greutate); (fam., despre ființe) voinic, robust. 4. Adj. Fig. Temeinic, serios; p. ext. sigur, statornic. ♦ Care înfruntă cu tărie greutățile; dârz. – Din fr. solide, lat. solidus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SOLÍD, -Ă adj. 1. (Adesea s.n.) Care la temperatura normală își păstrează forma și dimensiunea neschimbate; consistent; (p. ext.) tare, dur. 2. Rezistent, tare, durabil, trainic. 3. Temeinic, serios; sigur. 4. Voinic, puternic, robust; corpolent, gras. 5. (Fig.) Care înfruntă cu tărie greutățile; dârz. [Cf. fr. solide, lat. solidus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SOLÍD, -Ă adj. 1. (și s. n.) (corp) care la temperatura normală își păstrează forma și dimensiunea neschimbate; consistent; tare, dur. 2. rezistent, durabil, trainic. 3. temeinic, serios; sigur. 4. voinic, puternic, robust; corpolent, gras. 5. (fig.) care înfruntă cu tărie greutățile; dârz. (< fr. solide, lat. solidus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SOLÍD adj. 1. v. tare. 2. puternic, rezistent, tare, trainic, zdravăn. (A înfipt un par ~ în pământ.) 3. v. durabil. 4. v. consistent. 5. v. robust. 6. legat, robust, viguros, vânjos, voinic, zdravăn. (Un trup ~.) 7. v. corpolent. 8. v. convingător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Solid ≠ lichid, nesolid, șubred
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
solíd adj. m., pl. solízi; f. sg. solídă, pl. solíde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
solíd (monedă) s. m., pl. solízi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
solíd (corp) s. n., pl. solíde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SOLÍD ~dă (~zi, ~de) 1) (despre corpuri) Care este tare, dur. 2) Care este rezistent la acțiunea forțelor exterioare. 3) fig. Care este serios și important. 4) pop. Care are o constituție fizică puternică; robust; viguros. 5) Care impresionează prin exterior; cu exterior impresionant; impunător. Clădire ~dă. /<lat. solidus, fr. solide
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink