SOLILÓC, solilocuri, s. n. (Livr.) Monolog; operă scrisă sub formă de monolog. – Din fr. soliloque.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SOLILÓC s.n. (Liv.) Convorbire cu sine însuși; monolog. ♦ Scriere cu caracter de monolog. [Pl. -curi. / < fr. soliloque, cf. lat. solus – singur, loqui – a vorbi].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SOLILÓC s. n. 1. convorbire cu sine însuși; monolog. 2. scriere cu caracter de monolog. (< fr. soliloque)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SOLÍLOC s. v. monolog.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
solilóc s. n., pl. solilócuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SOLILÓC ~uri n. livr. Lucrare scrisă sub formă de monolog. /<lat. soliloquium, fr. soliloque, it. soliloquio
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
solilócviu / solilóc (livr.) s. n., pl. solilócvii / solilócuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink