SOLIPSÍSM s. n. Concepție, doctrină potrivit căreia singura realitate ar fi eul, conștiința individuală, întreaga lume exterioară existând numai în această conștiință. – Din fr. solipsisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SOLIPSÍSM n. Concepție filozofică conform căreia singura realitate ar fi omul și conștiința lui, iar tot restul lumii există numai în conștiința individului. /<fr. solipsisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SOLIPSÍSM s.n. Concepție filozofică idealist-subiectivă potrivit căreia există numai omul și conștiința lui, iar restul lumii, inclusiv ceilalți oameni, nu ar exista decât în această conștiință. [< fr. solipsisme, cf. lat. solus – singur, ipse – însuși].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SOLIPSÍSM s. n. concepție filozofică idealist-subiectivă potrivit căreia există numai omul și conștiința lui, iar restul lumii, inclusiv ceilalți oameni, nu ar exista decât în această conștiință. (< fr. solipsisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
solipsísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink