SOLITÓN s. n. (Cib., Med.) Undă de conductibilitate nervoasă caracterizată prin propagarea fără deformări și cu viteză fixă. – Din fr., engl. soliton.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
solitón s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink