SOLITÚDINE, solitudini, s. f. (Livr.) Singurătate, izolare (în care se află cineva). – Din fr. solitude, lat. solitudo, -inis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SOLITÚDINE s.f. (Liv.) Singurătate, izolare. [Cf. lat. solitudo, it. solitudine, fr. solitude].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SOLITÚDINE s. f. singurătate, izolare. (< fr. solitude, lat. solitudo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SOLITÚDINE s. v. izolare, singurătate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
solitúdine s. f., g.-d. art. solitúdinii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SOLITÚDINE ~i f. 1) Situație solitară; singurătate. 2) Loc solitar. [G.-D. solitudinii] /<lat. solitudo, ~inis, it. solitudine, fr. solitude
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink