SOLONCEÁC s. n. (Geol.) Sol salin de suprafață cu conținut ridicat de săruri. – Din rus. solonceak.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
solonceác s. n. (sil. -ceac), pl. solonceácuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SOLONCEÁC ~uri n. 1) Sol bogat în săruri solubile, cu o fertilitate foarte scăzută, din zonele de stepă, semipustiuri și pustiuri. 2) Adâncitură (fund de apă stătătoare secată) acoperită cu un strat de sare. /<rus. solonțak
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink