SOLSTIȚIÁL, -Ă, solstițiali, -e, adj. Care ține de solstițiu, privitor la solstițiu. [Pr.: -ți-al] – Din fr. solsticial, lat. solstitialis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SOLSTIȚIÁL, -Ă adj. Al solstițiului, referitor la solstițiu. [Pron. -ți-al. / cf. fr. solsticial].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
solstițiál adj. m. (sil. -ți-al), pl. solstițiáli; f. sg. solstițiálă, pl. solstițiále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SOLSTIȚIÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de solstițiu; propriu solstițiului. [Sil. sol-sti-ți-al] /<lat. solstitialis, fr. solsticial
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink