SOLUBILITÁTE, solubilități, s. f. Proprietate a unor săruri de a se putea dizolva într-un solvent. ♦ Cantitate maximă de substanță, exprimată în grame, conținută într-o anumită cantitate de solvent la o temperatură determinată. – Din fr. solubilité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SOLUBILITÁTE s.f. Proprietate a unor substanțe de a putea fi dizolvate într-un solvent. ♦ Cantitatea de substanță dizolvată într-o cantitate determinată de solvent. [Cf. fr. solubilité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SOLUBILITÁTE s. f. proprietate a unor substanțe de a fi solubile. ◊ cantitate maximă de substanță dizolvată într-o cantitate determinată de solvent. (< fr. solubilité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
Solubilitate ≠ insolubilitate
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
solubilitáte s. f., g.-d. art. solubilității; pl. solubilități
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SOLUBILITÁTE ~ăți f. 1) Caracter solubil. 2) Cantitate maximă dintr-o substanță care poate fi dizolvată într-o anumită cantitate de solvent la o temperatură și o presiune determinată. /<fr. solabilité
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink