SOLVÁBIL, -Ă, solvabili, -e, adj. Care dispune de suficiente mijloace bănești sau bunuri pentru a-și îndeplini la termen obligațiile; care plătește prompt, bun de plată; solvent2. – Din fr. solvable.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SOLVÁBIL, -Ă adj. Care are cu ce plăti. [Cf. fr. solvable < lat. solvere – a plăti].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SOLVÁBIL, -Ă adj. (despre un debitor) care are cu ce plăti; solvent2 (II). (< fr. solvable)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SOLVÁBIL adj. (FIN.) solvent. (Debitor ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Solvabil ≠ falit, insolvabil, nesolvabil
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
solvábil adj. m., pl. solvábili; f. sg. solvábilă, pl. solvábile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SOLVÁBIL ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane sau despre instituții) Care este în stare să-și achite datoriile bănești; capabil să-și plătească datoriile. /<fr. solvable
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink