SOMÁȚIE, somații, s. f. Faptul de a soma; invitație prin care se pune cuiva în vedere să execute (sau să nu execute) ceva; ordin scris emanat de la o autoritate prin care se ordonă cuiva să execute (sau să înceteze de a executa) o acțiune. [Var.: (înv.) somațiúne s. f.] – Din fr. sommation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SOMÁȚIE s.f. Faptul de a soma; somare. ♦ Act scris care cuprinde un ordin de a executa sau de a înceta o acțiune. ♦ Poruncă, cerință, rugăminte imperativă. [Gen. -iei, var. somațiune s.f. / < fr. somation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SOMÁȚIE s. f. 1. faptul de a soma; act scris care cuprinde un ordin de a executa sau de a înceta o acțiune. ◊ poruncă, cerință, rugăminte imperativă. 2. invitație scrisă prin care se cere unui debitor să-și îndeplinească obligația față de creditorul rău. (< fr. sommation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SOMÁȚIE s. invitare, invitație, somare. (~ făcută cuiva pentru a respecta legalitatea.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
somáție s. f. (sil. -ți-e), art. somáția (sil. -ți-a), g.-d. art. somáției; pl. somáții, art. somáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SOMÁȚIE ~i f. 1) v. A SOMA. 2) Ordin categoric (oral sau scris), prin care i se cere cuiva să efectueze sau să înceteze efectuarea unei acțiuni. [G.-D. somației; Sil. -ți-e] /<fr. sommation
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink