somní, pers. 3 sg. somniéște, vb. IV refl. (reg.) a se afla; a se zvoni.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
SOMN1, somni, s. m. Pește teleostean răpitor cu corpul lung, fără solzi, lățit în partea de dinainte, cu capul turtit, cu gura armată de dinți puternici și cu mustăți lungi (Silurus glanis). – Din sl. somŭ. Cf. bg., rus. som.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SOMN2 ~i m. Pește dulcicol răpitor, de talie medie sau mare, cu corpul fără solzi, cu capul turtit și gura largă, înzestrată cu dinți, și două perechi de mustăți lungi, apreciat pentru carnea lui gustoasă (de culoare albă). /<bulg., sb., rus., ucr. som
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IARBA-SÓMNULUI s. v. papanaș, salvie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SOMN s. (IHT.; Silurus glanis) (rar) salmon.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SOMN s. v. mărgica cucului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
somn (-ni), s. m. – Pește răpitor (Silurus glanis). – Var. înv. som. Megl. som. Sl. (rus.) somŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 354; Sanzewitsch 209; Conev 53), cf. bg., sb., cf., slov. som. Fonetismul indică o apropiere de somn „faptul de a dormi”. – Der. somotei, s. m. (somn mic), dim. al var.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
somn (pește) s. m., pl. somni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink