SONÁNT, -Ă adj., s. f. (consoană) a cărei emisiune nu comportă aproape nici un zgomot. (< fr. sonnant, it. sonante)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
sonánt adj. n., adj. f., s. f. sonántă; pl. n. și f. sonánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SONÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre sunete consonante) Care prin unele caracteristici se apropie de vocale, iar, în unele limbi, poate fi sunet silabic. /<fr. sonnante, germ. Sonanten
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink