SONÉT, sonete, s. n. Poezie cu formă prozodică fixă, alcătuită din 14 versuri repartizate în două catrene cu rimă îmbrățișată și două terține cu rimă liberă. – Din fr. sonnet, it. sonetto.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SONÉT s.n. Poezie lirică cu formă fixă, alcătuită din 14 versuri endecasilabice grupate în două catrene cu rima îmbrățișată și două terține cu rima liberă, ultimul vers cuprinzând ideea dezvoltată în poezie. [Cf. fr. sonnet, it. sonnetto].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SONÉT s. n. poezie lirică cu formă fixă, din 14 versuri endecasilabice grupate în două catrene cu rima îmbrățișată și două terține cu rima liberă. (< fr. sonnet, it. sonetto)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
sonét s. n., pl. sonéte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SONÉT ~e n. Poezie lirică cu formă fixă, compusă din paisprezece versuri grupate în două strofe catrene și două terțene. /<fr. sonnet, it. sonneto
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink