Dex soprano

SOPRÁNO s. n. v. sopran.

SOPRÁNO s.n. v. sopran.

SOPRÁN, -Ă, soprani, -e, subst. 1. S. n. Cea mai înaltă dintre cele cinci categorii ale vocii omenești (de femeie sau de copil). 2. S. m. și f. Femeie sau copil cu voce de sopran (1); p. ext. instrument de suflat cu sunet asemănător vocii de sopran. [Var.: sopráno s. n.] – Din fr., it. soprano.

SOPRÁN ~e n. 1) Voce de femeie sau de copil cu cel mai înalt registru. 2) Instrument muzical cu registrul corespunzător acestei voci. [Sil. so-pran] /<it., fr. soprano

SOPRÁNĂ ~e f. Femeie care are o voce cu cel mai înalt registru. [G.-D. sopranei] /<it., fr. soprano

SOPRÁN, -Ă s.n. Vocea cea mai înaltă dintre cele cinci categorii de voci omenești, care se întâlnește la femei și la băieții mici. // s.m. și f. Cântăreț sau cântăreață care are o astfel de voce; (p. ext.) instrument de suflat care corespunde acestei voci. [Var. soprano s.n. / < fr., it. soprano].

SOPRÁN, -Ă I. s. n. cea mai înaltă dintre cele cinci categorii de voci omenești (la femei și la copii). II. s. m. f. cântăreț, cântăreață cu vocea în registrul cel mai acut; (p. ext.; s. n.) instrument muzical de suflat, al cărui registru corespunde acestei voci. (< fr., it. soprano)

soprán¹ (saxofon ~) (so-pran) adj. invar.

soprán² (cântăreț) (so-pran) s.m., pl. sopráni

soprán³ (voce) (so-pran) s.n.

soprán (persoană) s. m. (sil. -pran), pl. sopráni

soprán (voce) s. n. (sil. -pran)

sopránă s. f. (sil. -pra-), g.-d. art. sopránei; pl. sopráne