SORDÍD, -Ă, sordizi, -de, adj. (Livr.) Murdar; dezgustător. ♦ Fig. Interesat în mod exagerat; meschin. – Din fr. sordide, lat. sordidus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SORDÍD, -Ă adj. Murdar; dezgustător. ♦ (Despre persoane; fig.) Meschin. [Cf. fr. sordide, lat. sordidus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SORDÍD, -Ă adj. 1. murdar; dezgustător. 2. (despre persoane; fig.) meschin. (< fr. sordide, lat. sordidus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
sordíd adj. m., pl. sordízi; f. sg. sordídă, pl. sordíde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SORDÍD ~dă (~zi, ~de) livr. 1) Care este foarte murdar; caracterizat prin murdărie extremă. 2) Care provoacă repulsie; dezgustător; respingător; repulsiv. /<fr. sordide
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink