SORGÍNTE, sorginți, s. f. 1. (Livr.) Izvor, sursă, origine. 2. (Înv.) Izvor de apă. – Din it. sorgente.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SORGÍNTE s.f. (Liv.) Izvor, sursă (de informații); origine. [Pl. -nți. / < it. sorgente].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SORGÍNTE s. f. izvor, sursă; origine. (< it. sorgente)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SORGÍNTE, (1) sorginte, s. f., (2) sorginți, s. m. 1. (Livresc) Izvor, sursă de informații; origine. 2. (Înv.) Izvor de apă. – It. sorgente.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
SORGÍNTE s. v. izvor, început, obârșie, origine, proveniență, sursă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sorgínte s. f. – Sursă, izvor. It. sorgente.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
sorgínte s. f., g.-d. art. sorgínții; pl. sorgínți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SORGÍNTE ~ți f. 1) înv. Loc de unde izvorăște o apă; izvor. 2) fig. livr. Sursă de informație; izvor. /<it. sorgente
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink