Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SORÍT1, sorite, s. n. (Log.) Raționament compus dintr-o serie de silogisme așezate astfel încât atributul unuia să fie subiectul silogismului următor, concluzia având ca subiect subiectul primului silogism și ca atribut atributul penultimului silogism. – Din fr. sorite, lat. sorites.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SORÍT2, -Ă, soriți, -te, adj. (Pop.) Însorit. – V. sori.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SORÍT s.n. Polisilogism contractat prin excluderea concluziilor intermediare, care în polisilogismele inițiale îndeplineau rolul uneia dintre premise. [< fr. sorite, lat. sorites, gr. soreites < soros – mulțime].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SORÍT s. n. polisilogism, prin excluderea concluziilor intermediare, care în polisilogismele inițiale îndeplineau rolul uneia dintre premise. (< fr. sorite, lat. sorites)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SORÍT adj. v. însorit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sorít s. n., pl. soríte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SORÍ, sorésc, vb. IV. 1. Refl. (Despre ființe) A se încălzi la soare. 2. Tranz. A expune ceva la soare (pentru a face să se coacă sau să se usuce). – Din soare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE SORÍ mă ~ésc intranz. A se încălzi la soare. /Din soare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SORÍ ~ésc 1. tranz. (obiecte) A expune acțiunii razelor solare. ~ albiturile. 2. intranz. (despre Soare) A lumina tare; a străluci. /Din soare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SORÍ vb. a se însori. (Se ~ pe terasă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sorésc, imperf. 3 sg. soreá; conj. prez. 3 sg. și pl. soreáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink