SOROCEÁLĂ, soroceli, s. f. (Pop.) Sorocire. – Soroci + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
soroceálă, sorocéli, s.f. (reg.) 1. citație. 2. soroc, termen. 3. (înv.) soartă, destin, ursită.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
soroceálă s. f., g.-d. art. sorocélii; pl. sorocéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink