Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SOROCÍRE, sorociri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a soroci și rezultatul ei; soroceală. – V. soroci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SOROCÍRE s. v. dată, destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, termen, timp, ursită, vreme, zi, zodie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sorocíre s. f., g.-d. art. sorocírii; pl. sorocíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SOROCÍ, sorocésc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A fixa termenul la care urmează să se efectueze un lucru; p. gener. a hotărî, a fixa. 2. (În superstiții) A ursi, a sorti; a descânta, a meni. – Din soroc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SOROCÍ ~ésc tranz. rar 1) (termenul în care trebuie să se execute un lucru) A fixa din timp. 2) (în superstiții și în creația folclorică) A hotărî dinainte, prestabilind mersul lucrurilor; a sorti; a ursi; a hărăzi; a predestina; a meni. /Din soroc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SOROCÍ vb. v. chema, cita, cobi, comanda, da, decide, destina, dispune, fixa, hărăzi, hotărî, invita, meni, ordona, orândui, porunci, predestina, rândui, sorti, sta-bili, statornici, ursi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sorocí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sorocésc, imperf. 3 sg. soroceá; conj. prez. 3 sg. și pl. soroceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink