SORTILÉGIU, sortilegii, s. n. (În superstiții) Ansamblu de vrăji, farmece, profeții. – Din it. sortilegio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SORTILÉGIU s.n. (Liv.; în superstiții) Vrăji, farmece; profeție. [Pron. -giu. / < fr. sortilège, cf. lat.med. sortilegium < sortilegus – profetic].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SORTILÉGIU s. n. (în superstiții) vrăji, farmece; profeție. (< it. sortilegio, lat. sortilegium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
sortilégiu s. n. [-giu pron. -giu], art. sortilégiul; pl. sortilégii, art. sortilégiile (sil. -gi-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink