Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: sorti (verb tranzitiv) , sortire (substantiv feminin)   
SORTÍRE s. f. Acțiunea de a sorti și rezultatul ei. – V. sorti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
sortíre s. f., g.-d. art. sortírii; pl. sortíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SORTÍ, sortesc, vb. IV. Tranz. (În superstiții) A hotărî, a determina soarta cuiva; a ursi, a meni, a predestina. – Din soartă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SORTÍ ~ésc tranz. (în superstiții și în creația folclorică) A hotărî dinainte, prestabilind mersul lucrurilor; a soroci; a ursi; a hărăzi; a predestina; a meni. /Din soartă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SORTÍ vb. 1. v. hărăzi. 2. v. predestina.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sortí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sortésc, imperf. 3 sg. sorteá; conj. prez. 3 sg. și pl. sorteáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)