SOȚÍE, soții, s. f. 1. Femeie măritată considerată în raport cu bărbatul ei; nevastă, soață. ♦ (Înv.) Soț, bărbat. ♦ (Pop.) Perechea unui animal. 2. (Pop.) Tovarăș, însoțitor; prieten. 3. (Pop.) Soț (3). – Soț + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SOȚÍE s. nevastă, (rar) doamnă, (astăzi rar) soață, (înv. și pop.) m****e, (pop.) boreasă, femeie, (înv.) damă, madamă, soț, (fam.) babă, consoartă, jumătate, pereche, (eufemistic) dânsa (art.).
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SOȚÍE s. v. aliat, amic, asociație, asociere, bărbat, însoțitor, întovărășire, părtaș, pereche, prieten, soț, tovarăș, tovărășie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
soțíe s. f., art. soțía, g.-d. art. soțíei; pl. soțíi, art. soțíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SOȚÍE ~i f. Persoană de s*x feminin căsătorită privita în raport cu bărbatul ce i-a devenit soț; nevastă. A lua de ~. [G.-D. soției] /soț + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink