SPARÁNGHEL s. m. Plantă erbacee legumicolă cu rădăcini cărnoase și cu frunze nedezvoltate, asemănătoare unor solzișori, cultivată pentru lăstarii ei tineri, foarte gustoși (Asparagus officinalis). – Din ngr. sparánghi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPARANGHÉL m. Plantă erbacee legumicolă, cu rădăcini cărnose și frunze mici, cultivată pentru ramurile folosite în alimentație. /<ngr. sparánghi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SPARÁNGHEL s. v. umbra-iepurelui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SPARÁNGHEL s. (BOT.; Asparagus officinalis) (reg.) iepurel, păr, spargă, coasta-d******i, coasta-vrăjmașului, ragila-pământului, umbra-cucului, umbra-iepurelui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sparánghel (-li), s. m. – Plantă leguminoasă (Asparagus officinalis). – Var. Bucov. sparangă; Trans. spergă, sperghe. Mr. spăragă. Ngr. σπαράγγι, din gr. ἀσπάραγος, cf. bg. sparangi, alb. spërëng, pol. szparag, mag. spárga (› Trans. spergă).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
sparánghel s. m., pl. sparángheli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink