SPATÚLĂ, spatule, s. f. Mică unealtă în formă de lopățică, folosită în sculptură, farmacie etc. pentru a lua, a amesteca și a întinde diferite substanțe pulverulente sau vâscoase. [Acc. și: spátulă] – Din fr. spatule.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPATÚLĂ s.f. Instrument în formă de lopățică, cu diverse întrebuințări (în farmacie, chirurgie, sculptură etc.). ♦ (Fig.) Extremitate în formă de lopățică. [< fr. spatule, cf. lat. spatula].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SPATÚLĂ s. f. instrument în formă de lopățică, în farmacie, chirurgie, sculptură etc. ◊ (fig.) extremitate în formă de lopățică. (< fr. spatule, lat. spathula)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
spatúlă s. f., g.-d. art. spatúlei; pl. spatúle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SPATÚLĂ ~e f. Unealtă în formă de lopată mică, având diverse întrebuințări (în sculptură, medicină etc.). [G.-D. spatulei] /<fr. spatule
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink