SPECIÁL, -Ă, speciali, -e, adj. Care se deosebește de alte lucruri asemănătoare prin trăsături care îi sunt proprii; care se află numai la un lucru sau la o anumită categorie de lucruri; (adesea adverbial) care este făcut, destinat, rezervat pentru a corespunde unui anumit scop; p. ext. ieșit din comun, deosebit de bun, de valoros; excepțional. ◊ Loc. adv. În special = mai ales, îndeosebi; în mod particular, în speță. ♦ (Despre ediții de presă, publicații) Publicat cu o ocazie deosebită sau la o dată festivă. ♦ Care aparține unei anumite specialități (1), de strictă specialitate. [Pr.: -ci-al] – Din fr. spécial, lat. specialis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPECIÁL, -Ă adj. 1. Care se aplică numai la un lucru sau la o anumită categorie de lucruri; anumit, deosebit. ♦ În special = mai ales, îndeosebi, în mod particular. ♦ Făcut, scos cu o anumită ocazie. 2. De (strictă) specialitate. [Pron. -ci-al. / cf. fr. spécial, it. speciale, lat. specialis < species].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SPECIÁL, -Ă adj. 1. care se aplică numai la un lucru sau la o anumită categorie de lucruri; anumit, deosebit. ♦ în ~ = mai ales, îndeosebi. ◊ făcut cu o anumită ocazie. 2. de (strictă) specialitate. (< fr. spécial, lat. specialis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SPECIÁL adj. v. specialist.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SPECIÁL adj., adv. 1. adj. v. anumit. 2. adj. v. aparte. 3. adj. aparte, deosebit, particular, specific, sui-generis. (Un gust ~.) 4. adj. aparte, deosebit, individual, neobișnuit, singular, (livr.) insolit. (Un caz ~.) 5. adj. specializat. (Se recurge la limbajele ~.) 6. adj. particular. (Disciplinele ~.) 7. adj. extraordinar. (O comisie, o sesiune ~.) 8. adv. anume, (înv.) specialmente. (M-am dus ~ la el.) 9. adv. anume, dinadins, expres, intenționat, înadins. (A procedat ~ în acest sens.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
speciál adj. m. (sil. -ci-al), pl. speciáli; f. sg. speciálă, pl. speciále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SPECIÁL ~ă (~i, ~e) și adverbial 1) Care este cu însușiri deosebite; particular. Caz ~. Timbru ~. ◊ În ~ a) îndeosebi; mai ales; b) în (mod) particular. 2) Care are o anumită menire; destinat pentru un anumit scop. Fond ~. Corespondent ~. 3) Care constituie o excepție; întrebuințat în circumstanțe extraordinare. Autorizație ~ă. 4) Care este realizat cu o anumită ocazie. Ediție ~ă. 5) Care este caracteristic pentru o anumită specialitate; de specialitate. Învățământ ~. 6) Care este făcut în mod intenționat; înadins; anume; dinadins. [Sil. -ci-al] /<lat. specialis, fr. special, germ. speziell
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink