SPECTÁCOL, spectacole, s. n. 1. Reprezentație (teatrală, cinematografică etc.). 2. Ansamblu de elemente, de lucruri, de fapte care atrag privirile sau atenția, care impresionează, care provoacă reacții. ◊ Expr. A se da în spectacol = a atrage atenția printr-o purtare nepotrivită, a se face de râs. – Din fr. spectacle, lat. spectaculum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPECTÁCOL s.n. 1. Reprezentație de teatru; (p. ext.) orice reprezentație dată pentru public. ♦ A se da în spectacol = a atrage atenția printr-o purtare nepotrivită, a se face de râs. 2. Priveliște, întâmplare care atrage privirile sau atenția. [< lat. spectaculum, cf. fr. spectacle, it. spettacolo].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SPECTÁCOL s. n. 1. reprezentație de teatru; (p. ext.) orice reprezentație dată pentru public. ♦ a se da în ~ = a atrage atenția printr-o purtare nepotrivită, a se face de râs. 2. priveliște, întâmplare care atrage privirile sau atenția. (< fr. spectacle, lat. spectaculum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SPECTÁCOL s. reprezentație, (înv.) priveliște, privire, privit. (~ de circ.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
spectácol (-le), s. n. – Reprezentație teatrală, cinematografică etc. Fr. spectacle, cu terminația din it. spettacolo. – Der. spectacular, adj., din fr. spectaculaire; spectator, s. m., din fr. spectateur.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
spectácol s. n., pl. spectácole
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SPECTÁCOL ~e n. 1) Prezentare în fața publicului a unor opere artistice (teatrale, coregrafice, cinematografice, de circ etc.); reprezentație. 2) Ansamblu de lucruri sau de fapte care se oferă privirii, provocând anumite reacții; scenă impresionantă; priveliște. ◊ A se da în ~ a apărea în public într-o lumină ridicolă. /<fr. spectaculum, fr. spectacle, it. spettacolo
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink