SPECTATÓR, -OÁRE, spectatori, -oare, s. m. și f. Persoană care asistă la un spectacol, la o competiție sportivă, la o ceremonie etc. ♦ Martor la o întâmplare, la un eveniment. – Din fr. spectateur, lat. spectator.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPECTATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care asistă la un spectacol. ♦ Martor ocular la o întâmplare, la un eveniment etc. [Cf. lat. spectator, fr. spectateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SPECTATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care asistă la un spectacol. ◊ martor ocular (la o întâmplare). (< fr. spectateur, lat. spectator)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SPECTATÓR, -OÁRE, spectatori, -oare, s. m. și f. Persoană care asistă la un spectacol artistic sau la o competiție sportivă. ♦ Persoană martoră la o întâmplare, la un eveniment. – Fr. spectateur (lat. lit. spectator).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
SPECTATÓR s. 1. privitor, (rar) uitător. (Toți ~ii de la premieră erau încântați.) 2. martor. (~ neputincios la încăierare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
spectatór s. m., pl. spectatóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SPECTATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care asistă la un spectacol sau la o competiție sportivă. 2) Martor ocular la un eveniment. /<fr. spectateur, lat. spectator, it. specttatore
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
spectatoáre s. f., g.-d. art. spectatoárei; pl. spectatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink