SPECTRÁL, -Ă, spectrali, -e, adj. 1. Care aparține spectrului (1), privitor la spectru; de culoarea spectrului; ca de spectru. ◊ Analiză spectrală = metodă de identificare a diferitelor elemente dintr-un corp cu ajutorul analizei spectrului luminii emise de corp. Instrument spectral = instrument optic folosit pentru a obține dispersarea unei radiații electromagnetice compuse în radiațiile monocromatice componente. 2. Cu aspect de fantomă; fantomatic. – Din fr. spectral.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPECTRÁL, -Ă adj. 1. Referitor la spectrul unei radiații. ♦ Analiză spectrală = metodă de identificare a diferitelor elemente dintr-un amestec cu ajutorul analizei spectrelor acelor elemente. 2. Care are caracterul unui spectru, al unei fantome. [< fr. spectral].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SPECTRÁL, -Ă adj. 1. referitor la spectrul unei radiații. ♦ analiză ~ă = metodă de identificare a diferitelor elemente dintr-un amestec cu ajutorul analizei spectrelor acelor elemente. 2. care are caracterul unui spectru, al unei fantome. (< fr. spectral)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SPECTRÁL adj. fantomatic. (O apariție ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
spectrál adj. m., pl. spectráli; f. sg. spectrálă, pl. spectrále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SPECTRÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de spectre; propriu spectrelor. ◊ Analiză ~ă metodă fizică de analiză calitativă și cantitativă a substanțelor, bazată pe studierea spectrelor acestora. 2) rar Care are caracter de spectru; fantomatic. [Sil. spec-tral] /<fr. spectral
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink