SPECTROSCOPÍE s. f. Ramură a opticii care studiază spectrele (1). – Din fr. spectroscopie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPECTROSCOPÍE f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul spectrelor luminoase și energetice ale radiațiilor. [G.-D. spectroscopiei; Sil. spec-tro-sco-] /<fr. spectroscopie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SPECTROSCOPÍE s.f. Parte a opticii care studiază spectrele luminoase. ♦ Capitol al fizicii nucleare care studiază spectrele energetice ale radiațiilor. [Gen. -iei. / < fr. spectroscopie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SPECTROSCOPÍE s. f. 1. ramură a fizicii care studiază spectrele de emisiune sau absorbție ale diferitelor substanțe. 2. capitol al fizicii nucleare care studiază spectrele energetice ale radiațiilor. (< fr. spectroscopie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SPECTROSCOPÍE s. f. Ramură a opticii care studiază spectrele (1) de diferite categorii. – Fr. spectroscopie (<gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
spectroscopíe s. f. (sil. mf. -sco-), art. spectroscopía, g.-d. spectroscopíi, art. spectroscopíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink