SPÉCUL, specule, s. n. Instrument chirurgical cu care se lărgesc și se examinează (într-o oglindă) anumite cavități ale organismului omenesc. [Var.: spéculum s. n.] – Din lat. speculum, fr. spéculum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPÉCUL s.n. Instrument chirurgical folosit pentru a lărgi sau pentru a deschide anumite cavități ale organismului (nas etc.) cu scopul de a le putea examina mai bine. [Var. speculum s.n. / < fr. spéculum, cf. lat. speculum – oglindă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SPÉCUL s. n. instrument chirurgical pentru a lărgi sau a deschide anumite cavități ale organismului, spre a le putea examina mai bine. (< fr. spéculum, lat. speculum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SPÉCUL, specule, s. n. Instrument chirurgical cu care se lărgesc anumite cavități ale organismului omenesc, spre a putea fi examinate mai bine. [Var.: spéculum s. n.] – Fr. spéculum (lat. lit. speculum).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
SPÉCUL s. v. oglindă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
spécul s. n., pl. spécule
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘPEC s.n. (Poligr.) Surplus de materie lucrată. [< germ. Speck].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ȘPEC s. n. (poligr.) surplus de materie lucrată. (< germ. Speck)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
șpec s.m. (înv. și reg.) slănină: (în expr.) a băga la șpec (pe cineva) = a pune la butuc (în obezi).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
șpec s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink