SPEOLÓGIC, -Ă, speologici, -ce, adj. Care aparține speologiei, privitor la speologie. [Pr.: -spe-o-] – Speolog[ie] + suf. -ic. Cf. fr. spéléologique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPEOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la speologie; speleologic. [Cf. fr. spéléologique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SPEOLÓGIC adj. v. speleologic. (Studii ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
speológic adj. (sil. spe-o-) → logic
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SPEOLÓGIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de speologie; propriu speologiei. /<fr. spéologique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink