SPICULÉȚ, spiculețe, s. n. 1. Diminutiv al lui spic; spicușor, spicuț. 2. Fiecare dintre micile flori sau inflorescențe care împreună formează spicul (1) plantelor graminee. – Spic + suf. -uleț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPICULÉȚ s. (BOT.) spicușor, (rar) spicul, (reg.) spicurel, spicușel, spicuț. (~ de grâu.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
spiculéț s. n., pl. spiculéțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink