SPINĂRÍE, spinării, s. f. Loc unde cresc mulți spini1, desiș de spini1; spinet, spiniș. – Spin1 + suf. -ărie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPINĂRÍE s. mărăcini (pl.), mărăciniș, (reg.) mărăcinet, spinăripș, spinet, spiniș. (S-a încurcat în ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
spinăríe s. f., art. spinăría, g.-d. art. spinăríei; pl. spinăríi, art. spinăríile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SPINĂRÍE ~i f. 1) Loc unde cresc mulți spini. 2) Desiș de spini. [G.-D. spinăriei] /spin + suf. ~ărie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GREABĂNUL SPINĂRII s. v. coloană vertebrală, șira spinării.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
OSUL SPINĂRII s. v. coloană vertebrală, șira spinării.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink