SPIONÁJ s. n. Faptul de a spiona (1); îndeletnicirea spionului (I 1). ♦ Iscodire, pândă, urmărire. [Pr.: spi-o-] – După fr. espionnage. Cf. it. spionaggio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPIONÁJ s.n. Activitate întreprinsă pentru a obține pe ascuns secrete militare, politice ale unui stat în vederea transmiterii lor unui alt stat. ♦ Iscodire, pândă, urmărire, observare. [Pron. spi-o-, pl. -je, -juri. / cf. it. spionaggio, fr. espionnage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SPIONÁJ s. n. activitate întreprinsă pentru a obține pe ascuns secrete militare, politice etc. (după fr. espionnage, it. spionaggio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
spionáj s. n. (sil. spi-o-), pl. spionáje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SPIONÁJ ~e n. Activitate constând în culegerea și transmiterea unor informații secrete de stat unei puteri străine. [Sil. spi-o-] /<it. spionaggio, fr. espionnage
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink