SPIRÁNT, -Ă, spirante, adj. (În sintagma) Sunet spirant sau consoană spirantă (și substantivat, f.) = consoană constrictivă. – Din fr. spirante.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPIRÁNT, -Ă adj. Consoană spirantă (și s.f.) = consoană care se pronunță cu un fel de suflu a organelor vorbirii; consoană fricativă. [< fr. spirant, cf. lat. spirare – a respira].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SPIRÁNT, -Ă adj., s. f. constrictiv(ă). (< fr. spirant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SPIRÁNT adj. (FON.) constrictiv, continuu, fricativ. (Consoană ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
spiránt adj. n., s. f. spirántă; pl. n. și f. spiránte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SPIRÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre sunete consonante) Care se articulează cu o ușoară fricțiune în canalul fonator; constrictiv. /<fr. spirante
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
șpiránț, șpiránți, s.m. (reg.) cățeluș.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink