Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SPIRITUALIZÁRE, spiritualizări, s. f. Faptul de a spiritualiza. [Pr.: -tu-a] – V. spiritualiza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPIRITUALIZÁRE s.f. Acțiunea de a spiritualiza. [< spiritualiza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SPIRITUALIZÁRE s. v. distilare, distilație
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
spiritualizáre s. f. (sil. -tu-a-), g.-d. art. spiritualizării; pl. spiritualizări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SPIRITUALIZÁ, spiritualizez, vb. I. Tranz. A încerca să dea sau a da fenomenelor, lucrurilor etc. un caracter sau un conținut spiritual, a încerca să le detașeze de materie. ♦ Refl. A căpăta o anumită adâncime spirituală. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. spiritualiser.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE SPIRITUALIZÁ mă ~éz intranz. A se detașa de materie; a deveni spiritual, intelectual. /<fr. spiritualiser
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SPIRITUALIZÁ ~éz tranz. A face să se spiritualizeze. /<fr. spiritualiser
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SPIRITUALIZÁ vb. I. tr. A da, a impregna un caracter spiritual. [Cf. fr. spiritualiser].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SPIRITUALIZÁ vb. I. tr. a da, a impregna un caracter spiritual nobil, elevat. II. tr., refl. a încerca să (se) detașeze de materie, să (se) apropie de viața spirituală. (< fr. spiritualiser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SPIRITUALIZÁ vb. v. distila.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
spiritualizá vb. (sil. -tu-a-), ind. prez. 1 sg. spiritualizéz, 3 sg. și pl. spiritualizeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. spiritualizéze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink