SPÍRĂ, spire, s. f. 1. Porțiune dintr-o spirală care corespunde unghiului de 360
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPÍRĂ s.f. 1. Arc al unei elice cuprins între două puncte succesive de intersecție a acesteia cu aceeași generatoare a cilindrului elicei. ♦ Fiecare dintre rotirile pe care le prezintă o curbă, un obiect sau o serie de obiecte dispuse în spirală sau în elice. 2. Porțiune de bobină care formează o curbă aproape închisă. [< fr. spire, it., lat. spira, gr. speira].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SPÍRĂ1 s. f. 1. arc al unei elice între două puncte succesive de intersecție a acesteia cu aceeași generatoare a cilindrului elicei. ◊ fiecare dintre rotirile pe care le prezintă o curbă, un obiect dispuse în spirală sau în elice. 2. buclă aproape închisă dintr-o înfășurare electrică. (< fr. spire, lat. spira)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
-SPÍRĂ2 elem. spiri-.
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SPÍRĂ s. 1. răsucitură, spirală. (~ unui arc.) 2. buclă. (~ unui cablu.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
spíră, spíre, s.f. (înv.) ceată.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
spíră s. f., g.-d. art. spírei; pl. spíre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SPÍRĂ ~e f. 1) Fiecare din rotirile unei spirale sau ale unui obiect în formă de spirală. 2) Segment de bobină care alcătuiește o curbă aproape închisă. /<fr. spire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink