Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SPOÍT1 s. n. Faptul de a (se) spoi. – V. spoi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPOÍT2, -Ă, spoiți, -te, adj. 1. Acoperit cu un strat subțire de var; văruit. 2. (Despre obiecte, vase metalice) Acoperit cu un strat subțire de metal protector. 3. (Peior.) Fardat. – V. spoi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPOÍT adj. 1. v. văruit. 2. v. cositorit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SPOÍT adj. v. fardat, lipit, machiat, muruit, vopsit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SPOÍT s. 1. v. văruit. 2. v. cositorire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SPOÍT s. v. argintare, aurire, poleire, poleit, suflare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
spoít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SPOÍ, spoiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi o suprafață cu un strat subțire de var; a vărui. 2. A acoperi un vas sau un obiect de metal cu un strat subțire dintr-un metal protector. ♦ Refl. Fig. A-și însuși în mod superficial maniere civilizate, noțiuni de cultură etc. a se ciopli. 3. A unge (pe deasupra). ♦ (Peior.) A (se) farda. – Din sl. supojiti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE SPOÍ mă ~iésc intranz. (despre persoane) A-și însuși unele elemente superficiale de cultură. /<sl. supojiti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SPOÍ ~iésc tranz. 1) (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu un metal inoxidabil (în scop protector sau/și decorativ); a polei; a sufla; a metaliza. ~ cu cositor. 2) rar A acoperi cu (un strat subțire de) var; a vărui. 3) (corpuri) A unge pe deasupra cu ou sau cu grăsime (pentru înfrumusețare). 4) iron. A da cu fard; a farda; a sulimeni. /<sl. supojiti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SPOÍ vb. 1. v. vărui. 2. v. cositori.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SPOÍ vb. v. arginta, auri, farda, lipi, machia, murui, polei, sufla, vopsi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
spoí (-oésc, -ít), vb. – 1. A vărui, a da cu var pereții. – 2. A cositori, a acoperi un vas cu un metal protector. – 3. A mîzgăli, a boi, a unge, a mînji. – 4. (Refl.) A se boi, a se farda, a se sulemeni. – 5. (Refl.) A se cizela, a se rafina, a se civiliza. Sl. spoiti „a lipi” (Cihac, II, 358; Conev 63), cf. sb. spojiti „a cositori”. – Der. spoială, s. f. (văruit, spoit; cositorit; superficialitate, lustru fără consistență); spoi, s. n. (fard, pictură); spoit, s. n. (văruit; cositorit; zugrăveală); spoitor, s. m. (cel care spoiește; piatră acră; vinețea, Centaurea moschata); spoitoreasă, s. f. (chivuță).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
spoí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spoiésc, imperf. 3 sg. spoiá; conj. prez. 3 sg. și pl. spoiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink