SPOITÓR, -OÁRE, spoitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu spoitul1 (vaselor de bucătărie). 2. S. n. (Reg.) Bidinea. [Pr.: spo-i-] – Spoi + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPOITÓR s. v. bidinea, zugrav.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
spoitór (persoană) s. m. (sil. spo-i-), pl. spoitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
spoitór (bidinea) s. n. (sil. spo-i-), pl. spoitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SPOITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care se ocupă cu spoitul vaselor de aramă. /a spoi + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
spoitoáre (persoană) s. f. (sil. spo-i-), g.-d. art. spoitoárei; pl. spoitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink