SPOLIATÓR, -OÁRE, spoliatori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Persoană care spoliază; jefuitor. [Pr.: -li-a-] – Din fr. spoliateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPOLIATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care spoliază; jefuitor. [Pron. -li-a-. / cf. fr. spoliateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SPOLIATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care spoliază; jefuitor. (< fr. spoliateur, lat. spoliator)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SPOLIATÓR s. v. jefuitor, prădător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
spoliatór s. m. (sil. -li-a-), pl. spoliatóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
spoliatoáre s. f. (sil. -li-a-), g.-d. art. spoliatoárei; pl. spoliatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink