SPÓNGIE, spongii, s. f. (Zool.) Burete. – Din lat. spongia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPÓNGIE s.f. Animal din încrengătura spongierilor, cu corpul alcătuit dintr-o rețea compactă de fire elastice, care trăiește în tufe dese, fixate de stâncile submarine; burete. [Gen. -iei. / < lat. spongia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SPÓNGIE1 s. f. animal din încrengătura spongierilor, cu corpul dintr-o rețea compactă de fire elastice, care trăiește în tufe dese, fixate de stâncile submarine; burete. (< lat. spongia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
-SPONGÍE2 elem. spongio-.
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SPÓNGIE s. (ZOOL.; Spongia officinalis) burete.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
spóngie s. f. (sil. -gi-e), art. spóngia (sil. -gi-a), g.-d. art. spóngiei; pl. spóngii, art. spóngiile (sil. -gi-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink