SPONTANEITÁTE s. f. Însușire a ceea ce este spontan. ♦ Vioiciune, promptitudine, naturalețe promptă în atitudini, în comportări etc. [Pr.: -ne-i-] – Din fr. spontanéité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPONTANEITÁTE f. Caracter spontan. [G.-D. spontaneității; Sil. -ne-i-] /<fr. spontaneité
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SPONTANEITÁTE s.f. Însușirea a tot ceea ce este spontan. ♦ Vioiciune, promptitudine. [Pron. -ne-i-. / cf. fr. spontanéité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SPONTANEITÁTE s. f. însușirea de a fi spontan; spontaneism. ◊ vioiciune, promptitudine. (< fr. spontanéité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SPONTANEITÁTE s. v. naturalețe.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
spontaneitáte s. f. (sil. -ne-i-), g.-d. art. spontaneității
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink