Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
SPORÍ, sporésc, vb. IV. 1. Intranz., refl. și tranz. A crește sau a face să crească; a (se) mări, a (se) înmulți. 2. Intranz. A progresa, a înainta, a avea spor2. 3. Intranz. (Înv.) A-și da silința, a se zori. ♦ Tranz. A împinge, a îmboldi. 4. Tranz. (Reg.) A povesti (exagerând); a flecări, a sporovăi. – Din spor2. Pentru sensul 4, cf. bg. sporja, scr. sporiti „a discuta”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPORI- v. sporo-.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SPORI- elem. spor2(o)-.
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SPORÍ vb. 1. v. mări. 2. a mări, a multiplica, (livr.) a augmenta. (A ~ de mai multe ori o cantitate.) 3. v. înmulți. 4. v. extinde. 5. v. crește. 6. v. îndesi. 7. v. majora. 8. a crește, a (se) mări, a (se) ridica. (A ~ nivelul de trai.) 9. v. intensifica. 10. a crește, a (se) îndârji, a (se) înteți, (fig.) a (se) ascuți. (Lupta ~ în intensitate.) 11. v. adânci.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SPORÍ vb. v. ajuta, avansa, dezvolta, evolua, flecări, folosi, grăbi, iuți, înainta, îndruga, pălăvrăgi, prii, progresa, propăși, sporovăi, trăncăni, zori.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sporí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sporésc, imperf. 3 sg. sporeá; conj. prez. 3 sg. și pl. sporeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SPOR1, spori, s. m. Organ microscopic al organismelor vegetale, care servește la înmulțire, la răspândire și, adesea, pentru supraviețuirea în condiții nefavorabile. ♦ (Zool.) Corpuscul reproducător la anumite protozoare. – Din fr. spore.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘPOR, șpori, s. m. (Reg.) Pinten (la cizmă). – Din germ. Sporn. Cf. rus. spora.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SPORÍ ~ésc 1. tranz. (în număr, volum sau intensitate) A face mai mare; a mări; a majora. ~ producția. 2. intranz. 1) A deveni mai mare (în număr, volum sau intensitate); a adăuga. 2) A avea spor. /Din spor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SPOR2 ~i m. biol. Organ microscopic reproducător la unele organisme (vegetale sau animale) inferioare, care servește la răspândirea și supraviețuirea acestora în condiții nefavorabile. /<fr. spore
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SPOR s.m. 1. (Biol.) Celulă reproducătoare asexuată și de răspândire a unor plante inferioare. 2. Corpuscul reproducător la diverse protozoare. // -spor – element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) spori”, „spor”. [< fr. spore, cf. gr. spora – sămânță].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SPOR1 s. m. celulă reproducătoare asexuată la unele vegetale inferioare (ferigi, mușchi, ciuperci, bacterii) și la sporozoare. (< fr. spore)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SPOR2(O)-/SPORI-, -SPÓR elem. „spor, să-mânță”. (< fr. spor/o/-, spori-, -spore, cf. gr. spora)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ȘPOR s. v. pinten, sobă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A spori ≠ a curma, a împuțina, a micșora, a reduce, a scădea, a se micșora
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
spor (bot., zool.) s. m., pl. spori
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
șpor s. m., pl. șpori
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)