Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SPOROVĂÍ, sporovăiésc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A vorbi mult și fără rost; a flecări, a trăncăni. [Var.: (reg.) sporovoí vb. IV] – Probabil contaminare între spori și ciorovăi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPOROVĂÍ vb. v. flecări.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sporovăí (-ăésc, -ít), vb. – A vorbi, a trăncăni, a flecări. – Var. sporăvăi, sporovoi, sporoji și der. Creație expresivă, cf. ciorovăi, dorovăi. Legătura cu spor „folos, cîștig” (Cihac, II, 359), cu sl. sŭporŭ „luptă” (Tiktin) sau cu bg. sboruvam (Conev 94) nu pare evidentă. – Der. sporovăială, s. f. (flecăreală, trăncăneală); sporovăitor, adj. (flecar, trăncănitor).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
sporovăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sporovăiésc, imperf. 3 sg. sporovăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. sporovăiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A SPOROVĂÍ ~iésc intranz. A vorbi mult și pe îndelete despre lucruri mărunte; a sta la taifas; a tăifăsui. /Din a spori și a ciorovăi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink